Să faci copii,
Să-nalţi o casă,
Şi să plantezi un pom!
Aceasta e menirea ta
De om…
fragment din poezia Porunca nescrisa, scrisa de Eugen Ilisiu
Cu siguranta, am auzit-o multi dintre noi de-a lungul vietii, in diverse contexte. La început mi-a părut doar un set de realizări mari, de obiective la care ajungem cândva, într-un viitor îndepărtat.
Le-am bifat pe toate? Da, dar de la un timp, m-am tot intrebat daca doar aceasta este menirea, scopul…. Si pe măsură ce am trecut prin viață, am descoperit că fiecare dintre acestea ascunde mult mai mult si capătă o semnificație tot mai profundă.
Casa: locul unde inimile se intorc 🏡❤️
E simplu sa faci o casa. Insa, in timp, am inteles ca o casă nu înseamnă doar pereți și un acoperiș, cărămizi și ciment. O clădim din experiente, amintiri, râsete și îmbrățișări. Este un spațiu în care învățăm să ne simțim în siguranță, un loc al iubirii și al continuității. Este locul unde ne întoarcem mereu, oricât de departe am fi plecat, unde ne simțim în siguranță și acasă. Este locul de unde răsar rădăcinile noastre. Casa este, de fapt, fundația relațiilor de suflet și a amintirilor noastre.
În casa noastră, râsetele copiilor, mesele în familie, îmbrățișările și vorbele împărtășite devin parte din structura ei. Și, oricât de departe ne-ar duce viața, casa rămâne acel loc unde ne regăsim, unde ne încărcăm sufletul.
Copilul: o viață pe care o crești si o iubești 🌱💕
Pentru cei mai multi, a face un copil este ceva firesc, simplu. Insa, a face un copil nu se limitează la a-i da viață, învățându-l să meargă sau să citească. Îl ghidăm să devină puternic, să aibă visele lui, să fie curajos și să meargă pe drumul lui. Fiecare pas pe care-l face ne umple de bucurie, și chiar de teamă – aceea că va zbura prea departe. În fiecare reușită, fie ea mică sau mare, simțim o mândrie nemărginită, o bucurie care ne luminează viața.
Si stiu ca responsabilitatea nu se încheie niciodată. Îi dăm libertatea de a explora lumea, dar și încrederea că, indiferent de provocările pe care le va întâlni, va avea întotdeauna sprijinul nostru. Și poate că unul dintre cele mai mari daruri este să oferim această susținere nu doar propriilor copii, ci și celor care au nevoie de o mână de ajutor pentru a-și depăși condiția și a privi cu speranță spre ziua de mâine.
Pomul: simbolul speranței și al răbdării 🍃✨
Cât despre pom, pare simplu să-l sădești și să aștepți să crească, nu-i asa? La inceput a fost doar o samanta, apoi a iesit timid sa salute soarele si era atat de firav…. Orice adiere ar fi putut să-l doboare. Orice ploaie ar fi fost de-ajuns să-l înece. Orice iarnă ar fi putut să-l transforme într-o amintire. Și totuși, pomisorul a rezistat, iar acum îl văd, înalt și puternic, sfidând cerul, cu visele mele împlinite crescând pe fiecare ramură, întâmpinând fiecare dimineață și spunând lumii: Eu sunt copacul viselor devenite realitate!
În fiecare floare a sa, puteam vedea o dorință. În fiecare fruct, o realizare. Și astfel, pomul plantat de noi a devenit un copac cu vise – un copac cu ramuri întinse spre viitor, încărcat de amintiri și de speranță. Asemeni lui, noi, oamenii, ne clădim viața cu răbdare, cu vise și curaj, crescând frumos, indiferent de încercări.
Si atunci am inteles:
E important e sa avem o casă unde familia să rămână unită!
În viață, ajutăm un copil să crească, dându-i puterea să înfrunte lumea!
Iar viața ar trebui să fie asemenea unui pom: cu rădăcini adânci in trecut și ramuri întinse spre viitor, în care visele noastre să rodească in cel mai frumos mod posibil!
Ce lăsăm in urma noastră 🌍💖
Fiecare dintre aceste repere ne învață ceva esențial despre ce contează cu adevărat. Casa ne leagă de familie și de amintiri, copilul ne învață să iubim și să ghidăm, iar pomul ne amintește de răbdare și de semnificația viselor.
În viață, clădim o casă pentru cei dragi, creștem copii care să ducă mai departe valorile noastre și sădim un pom (sau mai multi) ca să lăsăm o amprentă frumoasă în lume. Așa putem spune că am trăit cu sens și că lăsăm în urmă un loc mai bun decât l-am găsit.
Tu ce ai indeplinit din toate acestea?